Ca pe aer

De neînțeles. Iubesc. Flori, căței, haine, poze, oameni. Ca pe tine, pe nimeni. E un sentiment ciudat.

Am citit că la distanță totul e mai gol. Cred că așa e. Mă gândesc la clipa plecării. Pare departe. Și totuși aproape. Pare acum, aici, dar nu, ne mai bucurăm un pic. O văd și revăd la nesfârșit, deși nici nu s-a întâmplat.

E greu. Mă pregătesc. Trebuie să controlez. Aici nu pot controla. Trebuie să mă las. Dusă de val. Am s-o fac. Am s-o facem. Împreună.

Distanța noastră curge. Cinci țări și-o mare. Pe ea o asemân cu noi: tânără, agitată, infinită, adâncă, pură, liniștitoare. Noi.

Aștept noiembrie ca pe aer. Te-aștept pe tine ca pe aer. Mereu. Oricând.

Te am cu mine. Plec cu tine în gând. În suflet. În corp. Îmi ești un drog; clișeic. Eu nu plec, tu nu rămâi aici.

Iubesc la distanță. Așa că mă aflu în două locuri. Acolo și aici. La tine și la mine – are sens?! Oricum, te iubesc.

Mereu, Castana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s