Electric vibes

Square

Bună tuturoor! Vă scriu din Brindisi, un loc extrem de drag mie, și stau pe o terasă atâât de frumoasă!!

Când am hotărât să mergem spre Bonțida, am mers cu mașina pe Transfăgărășan la dus, iar la întors pe Transalpina. Pentru mine, a fost prima dată când am mers pe drumurile acestea. SU-PER-BE! Cu toate că trebuie să precizez că nu sunt o persoană cu rău de mașina, ci mai mult genul care doarme de la plecare până la destinație și miorlăie dacă există vreo oprire în drum. :)) Partea nu foarte amuzantă e că mi s-a făcut rău pe ambele drumuri. Posibil din cauza presiunii sau altitudinii; inexplicabil pentru mine. Peisajele sunt superbe, iar mie îmi pare atâât de rău că nu am putut să mă bucur de ele 🙁

Ajunși la festival, totu bine și frumos. Toată partea proastă, pentru mine, a fost că nu a plouat pe cât mă așteptam. Și, credeți-mă, mă așteptam la ceva ploaie!! Să fiu sinceră, anul trecut la Skrillex, zici că-și vorbise omu’ cu Zeii Vremii. Dădea Skrillexuțu’ nostru un drop, ploua și mai tare. A fost magic!

Trecând peste partea cu ploaia – care, până la urmă s-a și întâmplat prin ultimele zile -, ne-am distrat de numa’-numa’. Mi-a plăcut mult ideea celor de la Persil și a celor de la Tatratea, care au făcut în așa fel să îți printezi poze. Nice! O altă chestie mișto, pe care o și aveam în Bucket List, a fost scena Silent Dance. Acolo, fiecare primea o pereche de căști și avea de ales între trei canale de muzică. Majoritatea aveam un alt ritm pe care dansam și era extrem de amuzant să îi vezi pe toți ceilalți că dansează pe ceva super ritmat (EDM sau Tehno), când tu ești în lumea ta de House. Frumos di tăt!

Alte două lucruri care mi-au plăcut enorm au fost roata și citatele de la intrare care se schimbau extrem de des. O fată chiar a fost cerută în căsătorie cu ajutorul unuia dintre citate agățate colo sus. Spunea ceva de genul „Vrei să fii partenera mea de festivaluri pentru totdeauna?”. Spuneți voi dacă nu e drăguț! Fata aia chiar e NO-RO-COA-SĂ! Toate avem nevoie de un tip ca ăla!! De asemenea, am fost înnebunită după tatuajele cu henna. Și după cele semi-permanente de la Flash Tattoos. Și după semnul ăla mișto cu EC. Și după burgeri. DOAMNE, NU MĂ POT OPRI! Sincer, mi-a plăcut mult totul! Electric Castle este genul meu de festival și iubesc atmosfera de acolo din tot sufletul meu!

Partea cea mai nașpa a fost când a trebuit să mă împart între Duke Dumont și Troyboi, pentru că ei erau cam singurii doi pentru care venisem. Partea și mai nașpa a fost când am văzut că Duke Dumont nu este ceea ce mă așteptam, așa că ne-am mutat repejor la Troyboi, care abia începuse și care deja făcea show. Omul era deja încălzit și se vedea clar că are un scop bine definit: să ne facă să ne simțim bine. Mulțimea era extrem de enuziasmată de apariția lui, iar asta s-a văzut, cu siguranță, în ceea ce a dat el înapoi. Pot spune cu mâna pe inimă că a fost unul dintre cele mai bune concerte la care am asistat. și sunt ceva.

O mare surpriză a fost ZEDD, despre care nu mai auzisem până anul ăsta și pe care Horațiu mi-a impus să-l vedem. Inițial, pentru mine era ok, oricum nu se suprapunea cu nimeni pe care voiam să văd, așa că de ce nu?! Ei, bine, pot spune că la final a fost perfect! Așa atmosferă plăcută și remixuri bune nu am mai prins de mult! Mi-a plăcut enorm!!

Acestea fiind spuse, îmi pare foarte, foarte rău pentru postarea asta mega-lungă, dar trebuia să împărtășesc cu voi din bucuria mea! Ne auzim în câteva zile, când o să vă povestesc mai multe despre vacanța în Florența, pe care am avut-o acum câteva săptămâni și care a avut o încercare de vlog, care nu s-a dus până la capăt.

✨ Little steps, big dreams ✨

Lasă un răspuns